Joseph Gordon-Levitt(31)

by picaturi de culoare

Billie Joe Armstrong(40)

by picaturi de culoare

“No one’s really happy anyway, it’s not human.”

Conor Oberst(32)

by picaturi de culoare

“I really just want to be warm yellow light that pours over everyone I love.”

put me on the train, send me back to my home

by picaturi de culoare

Trenul: învelișul acela vechi și scorojit, cu geamurile mari şi prăfuite, cu călători străini, separaţi în compartimente ce poartă valize ticsite cu haine şi poveşti. Călătoriile acelea lungi în ritmul sacadat şi interminabil, pe şinele vechi, tocite de drumul atâtor suflete. Ritmul acela ce se întipăreşte în pulsaţia călătorului ce-şi agaţă ochii de geamul aburit, îşi agaţă ochii de rama gri, de pânza roasă a banchetei peste care şi-au trecut mâna atâţia alţi călători cu atâtea alte poveşti. E iarnă, e frig şi trenul aleargă ritmat sub strălucirea stelelor. E iarnă, e noapte şi trenul îţi continuă ritmul sacadat, neţinând cont de luna palidă sau de crengile goale ale copacilor ce rămân în urmă. Peisaje albe şi îngheţate, desprinse din iernile acelea vechi cu gerul ce-ţi îngheaţă mâinile prin mânuşile de piele, gerul acela care se joacă cu orarul trenului ce duce spre marele oraş. O călătorie lungă şi rece de-a lungul ţării într-un tren vechi, într-o iarnă ca pe vremuri.

realitate neinteresantă

by picaturi de culoare

Aş rupe lumea-n bucăţi şi aş scrie o dramă despre cum s-a împărţit în bucăţi lumea toată. Aş înşira pe foi culoare şi moarte şi ninsoare şi stele şi boală şi fete albe cum îmi plac şi durere şi ţipete şi coincidenţe şi vise tâmpite. Aş scrie astfel că ai putea simţi printre rânduri cum inima pulsează şi sângele curge din personajul principal sau cum ţigara îi umple plămânii. Aş împrăştia iarăşi aşternuturile albe pe podea şi aş mâzgâli pereţii, aş sparge geamurile şi aş iubi străini şi le-aş scrie scrisori parfumate.

Dar viaţa cui e aşa? Dacă ar scrie cineva poveşti realiste, nu le-ar citi nimeni căci ar avea destule, le-ar arunca de la o fereastră înaltă şi le-ar lăsa să se piardă în gol. Câtă poezie e în pijamaua decolorată în care dormi singur în acel dormitor mic şi aglomerat? Câtă poezie în geamurile  murdare ce dau spre blocurile cu fațade ponosite? Ce frumoasă e ploaia, dar noroiul trotuarelor nu are nimic poetic. Şi atunci vrei să te pierzi în paginile nopţii, când întunericul înghite totul sub cerul cu stele, când doar becurile galbene se mai văd şi ochii personajelor principale. Pagini în care realitatea zilei se ascunde, căci  poveştile se întâmplă noaptea, oamenii se îndrăgostesc noaptea pentru că sunt mai frumoşi şi mai liberi, noaptea se spun secrete, peste noapte se întâmplă minuni, noapte timpul albastru se unduieşte ca un abur şi ameţeşte precum alcoolul. Am să scriu o poveste dintr-o noapte în care realitatea s-a rupt în bucăţi…

i wish i could keep you in my pocket

by picaturi de culoare

Repet iar şi iar imaginea ta. Eşti atât de frumoasă, fiinţă! Îmi place să te privesc şi de fiecare dată când te privesc mă îndrăgostesc de tine, de trupul tău. În loc să privesc suflete şi mişcări, îmi lipesc ochii de pielea albă a corpului tău. Ştiai că e mai albă pe obraji şi în palme? Şi ochii tăi…sunt atât de frumoşi când plouă în zilele de toamnă şi porţi cerceii aia negrii şi rotunzi. Nu-mi dai mie ochii tăi? Şi cerceii? Şi inelele de argint? Nu! Păstreaza-le. Îşi stau perfect pe degetele subţiri. Ai degete frumoase. Ce bine arată iarna cu mânuşi albastre sau atunci când sunt roşii de frig. Apropo de frig şi de cerceii de mai devreme, îmi plac urechile tale, sigur sunt reci şi suviţele alea scurte nu ajută la nimic. Ai fi frumoasă şi fără ele, fiinţă.  Cred că ai un zămbet frumos, deşi nu-mi amintesc sa-l fi văzut. Parcă priveşti mereu în întuneric şi lacrimile vor să-ţi păteze faţa. Dar nu o fac, pentru că nu ai milă de întuneric sau de stelele din el. Nu ştiu de fapt. Ţi-am spus, nu-ţi văd sufletul. Şi e mai bine, căci altfel aş vrea să-l scot şi apoi să rămîi tot aşa: un trup gol de care arârnă haine colorate şi cercei şi şuviţe negre.

Dar, îţi spun fiinţă, eşti aşa de frumoasă chiar dacă nu înţeleg nimic din tine!

things i like

by picaturi de culoare

blue sleep

blue windows

blue birds

blue sea

blue sky

hello september!

by picaturi de culoare

“I love October,” she said, looking away from the street. “Don’t you love October?”

“This is still September.”

“I can love October in September. September doesn’t care.”

— Dean Koontz, The Darkest Evening of the Year

call me

by picaturi de culoare

I can`t focus anymore…

by picaturi de culoare

Am sa-mi trag un glonț  în cap și-am sa-mi fac o gaura
și-am sa vad lumea prin ea,
Într-o alta aura…