Sfârşit şi început de lume

by picaturi de culoare

La revedere iubito a fost un vis frumos
L-am scris împreună cu un creion gros
La revedere frumoaso a fost ceva trist
Pe care sa-l iei cu tine-n paradis
La revedere,ți-am spus,hai pleacă odată
Nu mai privi în urmă,ce a fost este soarta
Știai că asa se va întâmpla
Noi doi poate vom dispărea
La revedere mai fato,tu chiar nu înțelegi?
Au fost niște clipe te rog sa le negi
Au fost niște vise care au dispărut
Da-le-napoi,au fost doar un împrumut

Asta ne este viata și moartea
Un etern sfârșit și început
De lumi și de morți și de vieți mi-e totuna
Caci lumea e un…etern nesfârșit

Înțelege odată ca nu e vina ta
Înțelege mai fato ca vreau altceva
Înțelege ca viata mai joaca și feste
Înțelege ca nu-i…chiar nu-i o poveste

Asta ne este viata și moartea
Un etern sfârșit și început
De lumi și de morți și de vieți mi-e totuna
Caci lumea e un…etern nesfârșit

Priveşte-mi ochii…ce mult i-ai iubit
Priveşte-mi sufletul ce l-ai ocolit
Priveşte-ţi viata și spune-mi Are rost?
Sa fii cu mine fără folos
Privește minciuna frumoasa la început
Arunc-o în ghenă și zi “a dispărut”
Aruncă-ţi viața spre altul mai bun
Care-o fi ăla sa-l prefac în scrum

Asta ne este viata și moartea
Un etern sfârșit și început
De lumi și de morți și de vieți mi-e totuna
Caci lumea e un…etern nesfârșit

Nu-ți cere viata înapoi cum a fost
Nu-ți cere iubirea…nu are rost
Privește înainte și urăște ce vezi
Caci uite cel nou iți va spune sa pleci

Asta ne este viata și moartea
Un etern sfârșit și început
De lumi și de morți și de vieți mi-e totuna
Caci lumea e un…etern nesfârșit

-Ţapinarii

Aud

by picături de ploaie

Aud cum paseste cineva dupa mine in luna
Si pune seminte de flori in urmele talpilor mele,
Un pas intelept – albastrele,
Un pas gresit – matraguna.

Aud cum paseste cineva dupa mine in soare
Si pune oua de pasari in urmele talpilor mele,
Un pas intelept – turturele,
Un pas gresit – cantatoare.

Aud cum paseste cineva dupa mine-n vecie
Si pune cuvinte in urmele talpilor mele,
Un pas intelept – ghilimele,
Un pas gresit – poezie.

Ana Blandiana

Când voi fi-mbătrânit destul

by picături de ploaie

Când voi fi-mbătrânit destul
Să nu îmi mai doresc să mor
O să mă sui într-un pătul
Cu miros bun, adormitor
De grâu încins sub bolţi de stuh,
De floarea-soarelui uscată,
De praf bătrân şi de văzduh
Pe care-l ştiu de altădată;
O să mă-ntind printre grămezi
Fără dorinţe, fără gând
Şi nici măcar n-o să visez
Perechi de vorbe-alunecând;
În dulcele coşciug de boabe
Voi sta zâmbind cu ochii-nchişi,
O să îmi joace pe pleoape
O rază din acoperiş;
Uimită fără de pricină
Din când în când o să adorm,
Mă va trezi câte-o albină
Cu bâzâitul ei enorm,
Curând miresmele vecine
Mă vor topi în sinea lor,
Voi fi bătrână, va fi bine
Şi nu-mi voi mai dori să mor.

Ana Blandiana

Contraste

by picături de ploaie

Sunt bucurii care-ntristează,
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Şi nopţi adânci ce strălucesc.

Sunt adevăruri ce doboară
Şi sunt minciuni care ridică,
Sunt împăraţi, atotputernici
Ce însă tremură de frică.

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ţine
Cât o cocioabă adăpost.

Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor
Şi negri în afară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
Dar şi amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptăţi care îndreaptă,
Dreptăţi care nedreptăţesc.

Sunt multe contradicţii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinţi ce-aduc lumină
Şi fericiri nefericiri!…

Virgil Carianopol

Decembre

by picături de ploaie

Te uită cum ninge decembre…
Spre geamuri, iubito, priveşte -
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.

Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele – totuna -
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, -
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă… zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ninge decembre…
Nu râde… citeşte nainte.

E ziuă şi ce întuneric…
Mai spune s-aducă şi lampa -
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă…
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre…
Nu râde… citeşte nainte.

Scara la cer

by picaturi de culoare

Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer – zic,

Mi se arunca de sus.

Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.

- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!

- Marin Sorescu

 

I’ll Be Home For Christmas

by picaturi de culoare

Oh the weather outside is frightful
But the fire is so delightful
And since we’ve no place to go
Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow!

It doesn’t show signs of stopping
And I’ve bought some corn for popping
The lights are turned way down low
Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow!

mai gol decât in mintea mea, mai rece decât în sufletul meu…

by picături de ploaie

“Iară noi? noi, epigonii?… Simţiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

Şi de-aceea spusa voastră era sântă şi frumoasă,
Căci de minţi era gândită, căci din inimă era scoasă,
Inimi mari, tinere încă, deşi voi sunteţi bătrâni.
S-a întors maşina lumii, cu voi viitorul trece;
Noi sântem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece;
Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin!

Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează,
Ce tablourile minte, ce simţirea simulează,
Privim reci la lumea asta – vă numim vizionari.
O convenţie e totul; ce-i azi drept, mâne-i minciună;
Aţi luptat luptă deşartă, aţi vânat ţintă nebună,
Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar.

Rămâneţi dară cu bine, sânte firi vizionare,
Ce făceaţi valul să cânte, ce puneaţi steaua să zboare,
Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de noroi;
Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâni în ruină,
Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină -
Toate-s praf… Lumea-i cum este … şi ca dânsa suntem noi.”

Mihai Eminescu

Da Doamne Iarna

by picaturi de culoare

Da Doamne iarna sa ma adoarma
Sa ma ingroape cu tot cu toamna
Sa cada alba peste destine
Sa nu mai stie nimeni de mine

- Tatiana Stepa

Desculti prin zapada

by picaturi de culoare

Si lumea sa creada
Si ochii sa vada
A noastra parada
Desculti prin zapada.

Deasupra e steaua,
Pe umeri e neaua
Si trupul gramada
Desculti prin zapada.

Nefire in fire, doi oameni, subtire,
Desculti prin iubire.

Zapada e alba
Si frige la talpa
Si tipete urca
Pe-a pieptului furca.

Mai este, mai este
Destula poveste,
Povestea albastra
Din inima noastra.

Nefire in fire, doi oameni, subtire,
Desculti prin iubire.

Si fug dupa tine
Prin albe ruine,
Cuvant si tagada,
Desculti prin zapada.

Si gerul ne taie,
Si hai in odaie,
Din recile omaturi
Sa mergem sub paturi.

Nefire in fire, doi oameni, subtire,
Desculti prin iubire.

Afara mai ninge,
Lumina se stinge
Si noaptea se lasa
Pe strainii acasa.

In care se frange
Un cuplu de sange
Si nemarginire
Incep sa respire.

Nefire in fire, doi oameni, subtire,
Desculti prin iubïre.

- Adrian Paunescu